Bogăție, lanț al morții
Bogăție, lanț al morții
ce tragi sufletu-n pierzare,
cu pământul sau cu banii
sau cu slava-nșelătoare,
- tu desparți pe veci de Domnul
mii de suflete-nșelate
care-ți strâng mereu gunoiul
îngropându-se-n păcate!
Bogăție, vis de-o clipă,
a pieirii neagră șoaptă,
somn vrăjmaș din care moartea
și sicriul mai deșteaptă,
câte suflete-amăgite
ai pierdut tu pe vecie,
fum și șarpe și-amăgire,
demon groaznic, - bogăție!
Omule ce-n lumea asta
încă stăpânești avere
nu uita,
- prin ea-ți strângi astăzi
fericire sau durere!
- De-o păstrezi zgârcit și lacom
ai s-o pierzi pe veșnicie,
dar de-ajuți cu ea pe alții
vei găsi-o-n bucurie!