O, după-a Ta iubire

O, după-a Ta iubire ce mult am tot căutat mi-am dus toiagul verde şi l-am adus uscat m-am dus cu părul tînăr şi m-am întors albit mergeam cu bucurie şi mă-ntorceam zdrobit... Căutam, - dar tot cuprinsul mi se părea pustiu strigam, - dar tot întinsul îmi răspundea: - nu ştiu, nădăjduiam spre toate, plîngeam spre nicăieri pînă-n clipita marii şi sfintei Învieri! ... De-atunci mă duc cu lacrimi şi mă întorc cu stele duc florile uscate şi-ntorc cu roua-n ele merg plin de-ngrijorare şi vin cu bucurie - s-a prefăcut grădină întreaga mea pustie. Iisus - a mea Iubire căutată şi găsită fii binecuvîntată, cîntată şi slăvită rămîi în veci cu mine să nu-mi pleci niciodată Supremă Sărbătoare etern îmbrăţişată.