Nimic nu pot a spune

Nimic nu pot a spune de ceasu-acesta sfînt cînd parcă într-o stare cerească toate sînt. Iisus, Iisus cînd sînt cu Tine Sus mi-e ceasul cel mai sfînt pe-acest pămînt. În ceasul rugăciunii nu ştiu unde-s răpit îmi e oprit şi graiul şi timpul mi-e oprit. Nici gura n-are vorbe nici ochii n-au priviri şi totu-i parcă visul unei cereşti trăiri. Doar Crucea ca un suflet o simt la piept arzînd şi spinii Tăi cei roşii mă sîngeră cîntînd. Şi-n şiroiri de lacrimi văd cerul tot deschis şi-o slavă care vine prin unduiri de vis. Şi totu-i legănare de dragoste şi rai şi altceva ce n-are nici lacrimi şi nici grai.