Mă sui din tristele adâncuri

Mă sui din tristele adîncuri spre zîmbetul iubirii Tale ca-nspre-o minune care-mi iese întîmpinîndu-mă în cale. Dar cum să pot Iisuse, oare vreodată-n taina ei pătrunde cînd întunericul luminii mi-o înfăşoară şi-o ascunde! Cînd toate simţurile mele în pipăirea mîinii puse ca orbii, bîjbîind, Te caută să pot să Te-nţeleg Iisuse. Cărările vieţii toate mi le-am făcut de-acuma una cu ea să pot s-alerg spre Tine mai însetat ca-ntotdeauna. Din toate fragedele feţe ce mi le-ai vrut cît mai divine mi-am refăcut Iisuse chipul cu care-ai vrut să vin spre Tine. Pecetluieşte-mă cu semnul de înfiat al Jertfei Sfinte ce-mi face Porţile deschise şi slava slobodă nainte.