O, să nu mor
O, să nu mor Iisuse
pîn-am să-nfăptuiesc
tot binele pe care
Tu m-ai trimis să-l fac
pîn-voi sfîrşi Cuvîntul
dat mie să-L vestesc
pîn-am să-mi spun solia
- să nu mă laşi să tac!
Să nu-mi îngheţe mîna
pîn-am să-mi seamăn tot
ogorul Tău ce mie
mi-ai rînduit să-l ar,
pîn-am să-mi dau lumina
la cîte-ntinderi pot
să nu-mi stingi dinspre mare
Iisuse-aprinsul far.
Să nu-mi sfîrşesc oleiul
decît cînd voi intra
la slava Nunţii Tale
cu cei veniţi pe nori
nici harfa să se spargă
decît cînd va cînta
frumuseţea măreţiei
cu care-ai să cobori.
Nici ochii să se-nchidă
pîn-aş vedea crescînd
urmaşul luptei mele
viteaz şi strălucit
şi pîn-am să-mi văd fraţii
o inimă şi-un gînd
- atunci să mor,
cu Ţinta atinsă fericit!