De-atâtea ori am auzit

De-atîtea ori am auzit parabola neghinii şi totuşi nu-mi plivesc smerit din mine fructul vinii. O, Dumnezeul meu Slăvit alungă-mi nepăsarea şi fă-mă să-Ţi ascult smerit şi treaz înştiinţarea. Atît de bine ştiu ce vrei cînd îmi vorbeşti de Cale şi totuşi Doamne paşii mei cum pierd urmele Tale! O, am privit cu înţeles la crini şi vrăbioare şi totuşi Doamne, ce ades sînt plin de-ngrijorare. Cunosc Cuvîntul Tău Cel Sfînt cît de puternic este şi totuşi cum mă las înfrînt de orice tristă veste. Cred Doamne că-Ţi va fi-n curînd venirea-nfricoşată şi totuşi prea sînt ca şi cînd ea n-ar fi niciodată...