O, glasul Tău Iisus Iubit
O, glasul Tău Iisus Iubit
cu-nfiorări divine
nici plînsul nu l-a-năbuşit
nici cîntecul în mine.
Nici zgomotul din jurul meu
nici strigătul minciunii
ci el mi-a-mprospătat mereu
încrederea minunii.
În faţa strigătului crud
din cea mai cruntă vreme
ce fericit eram s-aud:
- nu plînge, nu te teme!
Nu te-ngrozi de ura lor,
oricît se năpusteşte
căci Eu ţi-s scut şi ajutor, -
dar crede şi-ndrăzneşte!
În faţa morţii ştiu că, blînd
simţi-l-voi cum mă cheamă
cum nu m-a mai chemat nicicînd
nici cea mai dulce mamă...
O, glasul tău cel drag Iisus
de-a pururi o să-mi fie
nespus mai minunat, nespus
ca orice bucurie...