O, glasul meu cel veşnic

O, glasul meu cel veşnic găseşte-ţi limpezirea cu care să-ţi destăinui cîntarea mai frumos pe-altarul cel mai dulce şi sfînt să-ţi arzi iubirea în veşnică mireasmă - spre slava lui Hristos. Apleacă-mi tot auzul spre şoapta Sa cea dulce mai dulce decît mierea şi picurul de miel căci buzele de soare şi inima de Cruce mi le-aş lipi Iisuse - şi-n veci aşa să şed. Apoi mă ia cu harfa în taina-mpărtăşirii cu ochii plini de raiul răsfrînt de Faţa Sa, să ne-afundăm în plinul izvoarelor iubirii aşa, pe totdeauna aşa, aşa, aşa. Afundă-ne Iisuse atunci în tot Cuprinsul atît de fără margini şi-atît de fericit să ardă-n veci din sine de-a pururi nemaistinsul fior al însoţirii în care ne-am unit.