O, clipa rătăcirii

O, clipa rătăcirii de cîte ori mi-o plîng în cît de-amare lacrimi suspinul ei mi-l frîng şi-n ce amare flăcări stă sufletul meu tot cînd spinul ei din mine l-aş smulge şi nu pot! Iisus, o, cît de-amar e-al ispăşirii jar ajută-mi a-l răbda pîn-la iertarea Ta. O, pasul neascultării nebun şi rătăcit ce bine-ar fi fost veşnic să nici nu-l fi gîndit, ce orb am fost cînd şoapta ispitei m-a împins să merg spre unde iadul mă aştepta aprins! O, duh viclean ce mintea şi inima mi-ai dus să-mi nimicesc cu fapta tot ce-am cîntat şi-am spus o, cum n-am înţeles eu tot harul ce-am avut şi care-acuma veşnic şi veşnic e pierdut! O, sufletul meu ardă pe crucea mea de jar şi flăcările treacă prin mine cît de-amar şi gura mea se strîngă de-acest amar oţet - dar vina mea să piară pe rugul meu încet!...