În iadul cel de flăcări

În iadul cel de flăcări nu-i suflet să nu ştie ce preţ avea iertarea cea-n veci de el pierdută, dar în zadar e toată căinţa prea tîrzie cînd vremea mîntuirii va fi pe veci trecută. În chinul cel de-a pururi nu-i ţipăt să nu spună ce orb nebun e-acela ce pe satana-l crede dar în zadar e toată durerea cea nebună cînd dus lîngă satana, el prea tîrziu, o vede. În locul cel de scrîşnet nu-i vaiet, nici strigare nici ţipăt ca al celui ce şi-a vîndut iubirea şi binefăcătorul şi fraţii din lucrare - dar în zadar e veşnic şi veşnic tînguirea!