O, ce puternic ne grăieşte
O, ce puternic ne grăieşte
un trup înţepenit şi mut
de timpul care nu mai este
de harul cel pe veci pierdut!
Ce prevestire-ngrozitoare
ne este-un trup într-un sicriu
pentru prezentul de-ndurare
sau viitorul prea tîrziu.
Ce grai înspăimîntat şi rece
e-acel din cimitir şi iad,
ce foc e-acel ce nu mai trece
ce vai de-acei ce-acolo cad!
Tot ce-au spus cei ce ard, în viaţă,
ţi-ar zice-acum s-arunci pe foc
şi ţi-ar striga-ngroziţi: învaţă
cum să n-ajungi în acest loc!
Ce fericit e-acela care
păzeşte-al Domnului credeu
şi-acum, în vremea de-ndurare
se-apropie de Dumnezeu!
Căci vine-o zi cînd lumea toată
ar da-o toţi, pe-un strop de har
ar vrea atunci, - dar n-au să poată
vor plînge-atunci, - dar în zadar!