O, bunuri trecătoare!

O, bunuri trecătoare, ce mulţi vă preţuiesc mai mult ca mîntuirea şi slava viitoare - o, bunuri netrecute, cît de puţin privesc spre strălucirea voastră mai scumpă ca un soare! O, dulci comori ascunse, ce scumpe sînteţi voi dar ce puţini sînt ochii ce vă cunosc şi cată - odată văd şi orbii, dar ce folos c-apoi prilejul de-a vă strînge nu-ntoarce niciodată! O, fericiţi pe lume sînt toţi acei ce-au pus spre Cer a lor nădejde şi-averea lor divină ei au un aur veşnic şi-un bun etern: Iisus - doar ei ştiu cum e lumea de goală şi străină. O, vai de voi ai lumii nefericiţi bogaţi căci toţi cu-arginţii voştri vă cumpăraţi doar laţul în care pe vecie, de-aici, vă spînzuraţi şi sufletul cu trupul şi viaţa cu nesaţul. O, unde sînteţi lacrimi, atunci cînd este har şi unde tu credinţă, atunci cînd e vestire de ce prea mulţi vă află doar jos în focu-amar în care-i veşnic beznă şi nici o licărire?