Vrăbiuța țup, țup, țup
Vrăbiuța țup, țup, țup
ce micuță e la trup,
dar ea știe că pe glie
nu e bine să-ntârzie...
Când înghite cîte-o boabă
zboară cît mai sus degrabă -
tot așa, tot așa,
zbori și tu spre cer ca ea!
Vrăbiuța cip, cip, cip,
strânge fulgi de prin nisip.
Ea sprințară îi măsoară
și la cuib îndată zboară
ca să-i pună împreună
să fie căsuța bună,
tot așa, tot așa,
strângi în cer și tu ca ea!
Vrăbiuța din zăvoi
e și iarna pe la noi.
Rândunica, mititica
de zăpadă o ia frica;
ea drăguța dă fuguța
și rămâne vrăbiuța -
tot așa, tot așa,
cu Iisus rămâi ca ea!