Iisuse, cine-a mai iubit
Iisuse, cine-a mai iubit
copiii ca și Tine,
a' cui cântări au fost cândva
de-așa iubire pline?
A' cui priviri le-am mai simțit
cu-atâta duioșie,
al cui cuvânt a mângâiat
cu-atâta bucurie?
Ce mâini s-au mai atins de noi
cu-atâta bunătate,
cine-a putut ierta așa
mulțime de păcate?
O, nimeni, nimeni n-a iubit
copiii ca și Tine,
ca Tine nimeni n-a avut
priviri așa senine...
Când i-ai luat și le-ai cântat
cum numa-n Cer se cântă...
Cuvinte nu-s, cum Tu ne-ai spus
de Țara Ta cea Sfântă.
Ne bucurăm și Te-ascultăm
cu inimile pline;
câți au trăit n-au mai iubit
copiii ca și Tine...