Suflă vânt de Miazănoapte, suflă cu zăpadă

Suflă vânt de Miazănoapte, suflă cu zăpadă, coperind cu haină albă casă și ogradă... Sub o streașină de paie plânge-o păsărică, cine s-o-ndura să-i deie o fărâmă mică?... Colo-n margine de sat, într-o colibioară, doi bătrâni de foame stau și de frig să moară... Copilașul meu, acum, te gândești tu oare la flămânzii de sub streșini și din colibioare? Du-le-acum cu mâna ta inimii văpaie! Dacă mâine vor fi morți, și din vina ta e.