1000.
Mi-ar fi plăcut și mie
Mi-ar fi plăcut și mie
să am un drum ușor,
să merg prin câte cântă
și nu prin câte dor,
- dar aș fi fost atuncea
un pai uscat și sec
și primul prag de flăcări
n-aș mai fi-ajuns, n-aș mai fi-ajuns
să-l trec.
Mi-ar fi plăcut și mie
să strâng, în loc să dau,
să cânt, în loc să sufăr
și-n loc s-alerg, să stau;
- atunci viața asta aș fi trăit ușor,
dar cum mi-ar fi fost oare
când aș fi-ajuns, când aș fi-ajuns
să mor?
O, slavă Ție Doamne,
că-n viață mi-ai făcut
mai mult de lacrimi parte
decât de drum plăcut,
că n-am zburat prin cântec,
ci m-am târât prin plâns,
c-așa m-ai dus prin toate,
la Sânu-Ți drag, la sânu-Ți drag
mai strâns.