1002.
Un foc, de câte ori se stinge
Un foc, de câte ori se stinge,
și iar l-aprinzi când ai folos,
- și-un suflet bun când lupta-l frânge,
să nu-l aprindă iar Hristos?
Un miez, când iar în coji recade,
de câte ori îl scoți mereu...
- și-un suflet bun căzut sub roade,
să nu-l ridice Dumnezeu?
Un miel, de câte ori se pierde,
și iar te duci, și iar l-adui,
- iar Dumnezeu să lase oare
pierdut pe-un suflet bun de-al Lui?
Cel bun, de câte ori să cadă,
de-atâtea ori se scoală iar,
acelui fără de prihană,
Hristos i-arată-un veșnic har.
Spre orice om, nespusă milă
Hristos Și-arată necurmat,
dar omul care ispitește
pe Dumnezeu e-un blestemat.
Minunea este-adevărată
și Dumnezeu o face - dar
se-nșeală-adesea cel ce crede
că ea se-ntâmplă iar și iar.