101.
Iisuse, Veșnic Călător
Iisuse, Veșnic Călător
prin lumea de păcate,
/ Tu bați străin și iubitor
la ușile-ncuiate. /(bis)
Nimic Tu nu ceri nimănui
când bați și-aștepți să vină,
/ ci vrei să lași în casa lui
din pacea Ta divină. /(bis)
Eram copil când Te-am văzut
și-n poarta mea, Străine,
/ și, să-Ți deschid, ai tot bătut,
să intri și la mine. /(bis)
Dar lumea-mi spuse să nu viu,
că viața Ta-i amară,
/ am vreme, colo, mai târziu...
Și Te-am lăsat afară. /(bis)
Te-am auzit ani mulți, pe rând,
chemându-mă pe nume,
/ dar n-am deschis, iar Tu, plângând,
Te-ai dus străin prin lume. /(bis)
Iar astăzi singur mă-nfior
de-a' mele fapte rele,
/ Iisuse, și Te chem cu dor
în noaptea vieții mele. /(bis)
Mai vino iar, Iisuse blând,
mai bate iar o dată!
/ Te-aștept cu sufletul plângând
și ușa descuiată... /(bis)