1012.

Preamilostivă Maică

Preamilostivă Maică, al milei scump izvor, nădejdea mântuirii, scăparea tuturor, la tine vin cu lacrimi când sunt îndurerat, la mila ta, Măicuță, cu grea durere cat. Căci cine plânge oare în jale și-n nevoi și sufere durerea alăturea de noi? Doar inima de mamă cu cugetul curat pentru copil îndură durerea ne-ncetat. Fecioara cea mai sfântă și Mama lui Iisus și maica tuturora, a noastră-n ceruri sus, - tu suferi pentru lume, cu noi ești în nevoi, tu ești în suferință alăturea de noi. Copilul în durere, sărman și necăjit, de inima de mamă se simte ocrotit; că mama e nădejdea, izvor de mângâieri, și când îi spui durerea recapeți noi puteri. Cu lacrimi de durere te chem neîncetat, să nu mă lași la diavoli, să nu mă lași la iad. O, inimă de mamă, auzi durerea mea, că sunt sărman și singur, te rog, nu mă lăsa. Îndură-te de mine, te rog, Stăpâna mea, că numai rugăciune aduc în fața ta. Eu sunt lipsit de toate, de tot ce este bun, că numai rugăciune și lacrimi pot s-adun. O, inimă de mamă, cu îndurarea ta, Fecioară Preacurată, te rog, nu mă lăsa. Tu roagă-L pe Stăpânul, pe bunul Fiul tău, să scape de osândă sărman sufletul meu.