1012.
Preamilostivă Maică
Preamilostivă Maică,
al milei scump izvor,
nădejdea mântuirii,
scăparea tuturor,
la tine vin cu lacrimi
când sunt îndurerat,
la mila ta, Măicuță,
cu grea durere cat.
Căci cine plânge oare
în jale și-n nevoi
și sufere durerea
alăturea de noi?
Doar inima de mamă
cu cugetul curat
pentru copil îndură
durerea ne-ncetat.
Fecioara cea mai sfântă
și Mama lui Iisus
și maica tuturora,
a noastră-n ceruri sus, -
tu suferi pentru lume,
cu noi ești în nevoi,
tu ești în suferință
alăturea de noi.
Copilul în durere,
sărman și necăjit,
de inima de mamă
se simte ocrotit;
că mama e nădejdea,
izvor de mângâieri,
și când îi spui durerea
recapeți noi puteri.
Cu lacrimi de durere
te chem neîncetat,
să nu mă lași la diavoli,
să nu mă lași la iad.
O, inimă de mamă,
auzi durerea mea,
că sunt sărman și singur,
te rog, nu mă lăsa.
Îndură-te de mine,
te rog, Stăpâna mea,
că numai rugăciune
aduc în fața ta.
Eu sunt lipsit de toate,
de tot ce este bun,
că numai rugăciune
și lacrimi pot s-adun.
O, inimă de mamă,
cu îndurarea ta,
Fecioară Preacurată,
te rog, nu mă lăsa.
Tu roagă-L pe Stăpânul,
pe bunul Fiul tău,
să scape de osândă
sărman sufletul meu.