104.
Străină-a fost viața mea
Străină-a fost viața mea
și plânsul m-a-nsoțit în ea,
/ a fost o viață de amar
și de dureri fără hotar. /(bis)
Dar într-o zi am întâlnit
pe Domnul Care m-a iubit;
/ eram pe lume singurel
și reazem am aflat în El. /(bis)
Atuncea când L-am întâlnit,
căzut eram și biruit
/ de greutăți și de amar
și de dureri fără hotar. /(bis)
O, cum am înțeles și eu
câte-a-ndurat Stăpânul meu,
/ și-am înțeles ce-a suferit,
păcatul când mi-a ispășit! /(bis)
Eu rabd că sunt un păcătos,
dar pentru ce-a răbdat Hristos?
/ Și tot eu strig când sunt lovit,
El S-a rugat și răstignit. /(bis)
Eu pe dușmani m-am răzbunat,
El totdeauna i-a iertat...
/...Și, stând mereu privind la cui,
am plâns la umbra Crucii Lui. /(bis)
Am plâns mereu pierdut și dus,
la umbra Crucii lui Iisus,
/ iar astăzi simt că-s ușurat:
El m-a primit, El m-a iertat... /(bis)