1041.
Nu mai poți întoarce timpul ce-a trecut
Nu mai poți întoarce timpul ce-a trecut,
cum nu poți culege roua cea de ieri,
/ dar îi simți puterea
care te-a ținut,
fie-n bucurie,
fie-n mari dureri. /(bis)
Nu mai poți întoarce timpul ce s-a dus,
cum nu-i cu putință norii să-i adui,
/ dar îi vezi belșugul
sau pustiu-adus
în cămara vieții
care ți-o descui. /(bis)
Nu mai poți întoarce timpul - în zadar!
dacă-n fărdelege tu l-ai cheltuit,
/ chiar de plângi, zdrobindu-ți
sufletul cu-amar,
nu-l mai poți întoarce
- e de negăsit. /(bis)
Dar poți ține timpul pururea pe loc
dacă tu-l răscumperi prin Iisus Hristos,
/ când pe-altarul vieții
e-al iubirii foc,
el te ține veșnic
tânăr și frumos. /(bis)