Ce vremi cumplite vor veni

Ce vremi cumplite vor veni, ce oameni se vor naște, că pe Hristos Îl vor urî, nevrând a-L mai cunoaște. Când li se va vorbi de El, vor spumega de ură și vor striga, și vor huli cu-nverșunată gură. Chiar frați pe frați îi vor preda la chinuri și la moarte și toți ca niște ucigași cu alții-or să se poarte. Pentru iubirea lui Hristos și pentru-al Lui Sfânt Nume, ai Săi vor fi batjocoriți și omorâți în lume. Dar cel ce va răbda tăcut pân' la sfârșit durerea, acesta fi-va mântuit și va vedea-nvierea. Căci mântuirea nu se dă la început credinței, ci se dă numai la sfârșit, în clipa biruinței. Voi, care veți fi-atunci trimiși să duceți Vestea Bună, la multe chinuri și dureri cei răi au să vă pună, dar nu uitați că și Iisus a fost întins pe cruce - privind la El, veți fi-ntăriți și voi să v-o știți duce. Iisus cel scump ne-a spus că El cu noi e-n încercare și-o să ne scape ne-apărat pe toți și pe oricare, iar când necazul cel cumplit va fi să fie-proape, El mai nainte va veni, pe toți ai Lui să-i scape. Voi, toți ai lui Iisus, luptați și-ncredeți-vă tare, cu-al Lui Cuvânt vă-mbărbătați și dați-I ascultare. Să nu vă îndoiți deloc în nici o suferință, a Marelui Biruitor e marea biruință.