1050.
Tu, Care-ntreci închipuirea
Tu, Care-ntreci închipuirea
tronând în sori de curcubeu,
Tu, Care-ntuneci Strălucirea,
/ Tu marginești Nemărginirea,
- Nebănuite Dumnezeu. /(bis)
Tu, Cel ce Ești din Veșnicie,
Tu, Cel ce-n veci vei fi mereu,
ce-nfricoșată Măreție
/ e-n tot ce Ți se-nchină Ție,
- Preastrălucite Dumnezeu! /(bis)
Ființa Ta ori Neființa
e-n Infinitul Apogeu;
Ți-urmează vecii Elocința
/ și Galaxiile Voința,
- Neconcepute Dumnezeu. /(bis)
Tu-Ti odihnesti înalt Mărirea
În Fericitul Empireu;
noi, preamărind Dumnezeirea,
/ Îți așteptăm Sărbătorirea,
- Atotputernic Dumnezeu! /(bis)