1067.
Era-n amurg de seară când soarele-a apus
Era-n amurg de seară când soarele-a apus
iar peste suflete plutea chemarea lui Iisus:
Veniți, veniți la Mine, voi toți cei asupriți,
cei bolnavi și cei singuri, cei triști și chinuiți !
Primiți cu bucurie Cuvântul sfințitor,
căci sarcina Mea-i dulce și jugul Meu ușor,
Eu pentru toți o moarte pe Cruce am răbdat,
ca voi s-aveți Viața prin sângele-Mi vărsat.
Atunci simțeam cum inimi trudite se-ncălzeau,
atrase de Iubire spre ceruri se-nălțau,
și biruind pământul cu sufletul desprins
se contopeau cu Cerul înalt și necuprins.
O, fii slăvit Iisuse că Cerul ne-ai deschis,
și Crucea Ta ne nalță din nou pe-un paradis
fă să-nțelegem Glasul și taina Sfintei Cruci,
ca să primim iertarea ce Tu prin ea ne-aduci!