107.
Cu tot întregul meu amar
Cu tot întregul meu amar,
cu munții de suspine,
cu plânsul fără de hotar,
Iisus, eu vin la Tine.
Refren:
Primește-mă cum sunt,
cu multele-mi greșale
/ și spală-mă, Iisuse Sfânt,
prin Jertfa Crucii Tale. /(bis)
Sunt păcătos, sunt vinovat,
sunt plin de fapte rele,
dar vin, Iisuse-ndurerat,
sub Crucea Ta cu ele.
Și la picioare-Ți cad smerit
cu lacrime amare
și-Ți cer, Iisuse preaiubit,
a Sângelui iertare.
Primește-mi toată viața mea
și-n slujba Ta o pune,
ca, la sfârșit, să poți afla
în ea doar roade bune.
Să poți fi mulțumit oricând
de slujba ce-Ți aduce;
pân-la sfârșit mereu purtând
lumina de la Cruce.