1104.
Când nu-mi pot plânge ochii
Când nu-mi pot plânge ochii
plecați la rugăciune
trimite-mi suferința
Părinte, să mă-mbune.
Când inima uscată
nu vrea să mi se moaie
trimite încercarea
Părinte să mă-ndoaie.
Când sufletul meu uită
săracul care cere
dă-i foamea și dă-i setea
mi-l ceartă cu durere.
Când mâinile-mi aleargă
strângînd deșertăciune
Părinte, dă-mi mustrarea
arzând să se-mpreune.
Când buzele-mi prea umblă
cu vorba cea ușoară
Părinte, dă-le-amarul
să-nvețe-a plânge iară.
Căci când mi-ajunge viața
nevrednică de Tine
Părinte, doar nuiaua,
îmi poate face bine!