111.
O, locul Tău de lângă mine
O, locul Tău de lângă mine,
Iisuse-acum atât de gol,
cât de amar mă-nvinuiește
și când mă culc, și când mă scol!
Refren:
Iisuse, du-mă iar
în primul dulce har
și fă-mă să rămâi
în dragostea dintâi.
O, rugăciunea mea cu Tine,
cu mâinile-mpletite strâns,
și capul lângă-al Tău odată,
Iisuse, cum îmi arde-n plâns!
O, pâinea ce-o mănânc, și apa,
și haina-n care mă-nvelesc,
și tot ce-mi știu că-i de la Tine,
Iisuse, cum mă-nvinuiesc!
O, pașii mei călcați alături,
și plânsu-mpreunat prelins,
și toate-aducerile-aminte,
Iisuse, cum mi-s jar aprins!
O, sărbătorile iubirii,
o, dulcii îngeri păzitori,
o, luna, stelele și norii,
cum mi-s de grei judecători!
De ce n-au ars mai bine ochii,
Iisuse-n plânsul cel amar
și inima să mi se rupă,
dar să nu fi căzut din har?