1111.
Ce-ai semănat cu lacrimi
Ce-ai semănat cu lacrimi
ai să culegi cântând,
oricât de lung e drumul
el va sfârși curând!
- Nu plânge după anii
ce trec și nu mai vin,
fii răbdător în chinuri,
nu-i cerul tot senin.
Alege din durere
adâncul ei folos,
tărie-ți dă privirea
răbdării lui Hristos.
Nu piere niciodată
un bine semănat,
când mai în lipsa fi-vei
îți vei primi ce-ai dat.
Nu pierde Adevărul
mărturisit și Viu,
el nu e niciodată
zadarnic și târziu.
Nici plânsul rugăciunii
nici micul milei dar,
nici jertfa dusă-n taină,
nimic nu-i în zadar.
Căci orice bob rodește
și-n tot ce vine-i rând,
- ce-ai semănat cu lacrimi
ai să culegi cântând!