1113.
Ce-ndurerat îmi plânge-adesea
Ce-ndurerat îmi plânge-adesea
Iisuse, sufletul din mine
Când, după-atâția ani, și astăzi
Eu merg tot singur după tine!
Ce ne-nțelese mi-au fost toate
A mele lacrimi și suspine
De cei iubiți ai vieții mele
Că merg tot singur după Tine!
Așa de slabă mi-a fost oare
Lumina care-a ars în mine
De n-au văzut ai mei nimica
Și merg tot singur după Tine...
Ori dragostea n-a ars puternic
Și nici înflăcărat în mine
Nu i-am iubit de-ajuns eu oare,
De merg tot singur după Tine?
A mele rugăciuni și lacrimi
Și azi sunt încă, prea puține
Îmi cer să dau un preț mai mare
De merg tot singur după Tine.
O, nu lăsa prea mult Iisuse,
Durerea grea să plângă-n mine
Și nici nu mă lăsa tot singur
Să merg Iisuse, după Tine!