1118.
Dă-mi, Doamne, iarăși starea din dragostea dintâi
Dă-mi, Doamne, iarăși starea din dragostea dintâi
că nu-s comori pe lume mai scumpe decât ea
o, de știam odată să mor - dar să rămâi
în starea ei divină, ce n-o mai pot avea.
Privesc spre înălțimea de unde am căzut,
și inima se strânge ca de-un țepuș amar
cu câte lacrimi Doamne mi-aș plînge ce-am făcut,
de-aș ști că pot odată s-ajung acolo iar...
Spre poala Crucii Tale mă târâi Scump Iisus
cu ultima nădejde a celui muribund,
privește-mă-n ce stare păcatul m-a adus
și nu lăsa Iisuse să cad și mai afund.
Desprinde-ți Mâna Doamne din cuiul ruginit
și strânge-mă la sînul iubirii Tale iar,
căci numai cu-al Tău Sînge mai pot fi curățit
nimic nu-i alta-n stare să stingă-al meu amar.R
idică-mă, Iisuse, la starea mea dintîi
care-o aveam cu Tine nainte de-a cădea
căci hotărât sunt astăzi să mor, dar să rămâi
nedespărțit de Tine - și de iubirea mea.