1138.
Doamne, n-am uitat nici una
Doamne, n-am uitat nici una
dintre câte le primim;
pentru toate, totdeauna,
totdeauna, totdeauna
mulțumim și mulțumim.
N-am uitat, de orice dată
când era pierduți să fim;
de salvarea-Ți minunată,
minunată, minunată,
mulțumim și mulțumim.
N-am uitat, când stam departe,
puși din greu să suferim,
cum Tu ne-ai scăpat din moarte;
pân’ la moarte, pân’ la moarte
mulțumim și mulțumim.
Ne-ai făcut ca bunătate
cea mai dulce s-o simțim
când ai fost cu noi prin toate;
pentru toate, pentru toate,
mulțumim și mulțumim.
O, nu vom uita niciuna,
cât va fi să mai trăim;
pentru toate, totdeauna,
totdeauna, totdeauna
mulțumim și mulțumim.