1142.
Doamne, nu-mi lăsa vreodată
Doamne, nu-mi lăsa vreodată
nici în cea mai mică parte
viața-mi, lui Hristos predată
chipul lumii să-l mai poate.
Refren:
Mulțumesc, mulțumesc,
Mulțumesc că nu mă lași
/ Ci veghezi, ci veghezi,
Să-mi sfințești ai vieții pași! /(bis)
Nu-mi lăsa pe-nfățișare
nici o urmă ce-amintește
cu rușine, chipu-n care
umblă lumea și vorbește.
Nu-mi lăsa peste cuvinte
în vreun fel să se cunoască
urma rea de mai-nainte
din vorbirea păgânească.
Nu-mi lăsa peste cântare
felul vinovat al firii
ce dezgustă cu-ntristare
duhul tainic al iubirii.
Nu-mi lăsa umblării mele
nici vreo urmă ce arată
că mai am vreun semn din cele
ce le-aveam pe calea lată.
Nu-mi lăsa pe nici vreo parte
chip ce seamănă a lume
ca ființa-mi să nu poarte
spre osândă Scumpu-ți Nume.