1156.
Iisuse, mă doare cum geme Lucrarea
Iisuse, mă doare cum geme Lucrarea,
cum sângeră inimi, cum plânge-Adnuarea,
cum arde în piepturi părtașa iubire,
cum mila de semeni e-o tristă simțire,
cum dorul unirii spre frați se îndreaptă,
cum dulcea-Ți iubire zadarnic așteaptă,
cum cântul, prin lacrimi, spre ceruri se suie,
dar, azi, să-nțeleagă, o, nimenea neu e!... (bis)
Iisuse, mi-e teamă! Ce inimi haine,
ce minți încuiate, ce gânduri străine,
ce stări vinovate și patimi ascunse,
ce stânci se-ospătează la mesele sfinte,
ce aprig trufia se-nfige 'nainte,
iar crima își 'nalță fals steag de iubire,
și glasul Tău tace și-așteaptă sfințire!...(bis)
Iisuse, mi-e groază!... Ce șoapte-s pe-aproape,
ce neguri se 'nalță spre piscuri din ape,
ce vuiet se-aude, ce pași, ce strigare,
ce țipăt de spaimă, ce gemete-amare!...
Ce-s fețele-acelea ce-ncearcă-a se-aude,
ce gheare tot caută sub stânci a pătrunde?
Ce-s rugile către cei morți din morminte?...
...sunt cei ce cântară cu noi mai 'nainte!...(bis)