1157.
Iisuse, Soare Dulce al Harului Slăvit
Iisuse, Soare Dulce al Harului Slăvit,
din noaptea morții-ntâmpin slăvitu-Ți răsărit.
Cu raza Ta cea sfântă, Mărit Izbăvitor,
Tu mi-ai trezit în suflet al altei vieți fior.
Din lanțurile grele de pofte și păcat,
Puterea Ta, Iisuse, venind, m-a dezlegat.
M-ai scos din întuneric și lanțul greu mi-ai rupt,
nălțându-mă spre slavă din locul dedesubt.
O, Soarele Iubirii, un rob răscumpărat
Ți-aduce-al mulțumirii prinos înlăcrimat.
Atras de-a Ta chemare spre ceruri mă petreci,
până-n clipita-n care vom fi uniți pe veci.
În marea de iubire, cu cât am să m-afund,
cu-atâta, prin trăire, mai cald am să-Ți răspund.
Că dintr-un rob netrebnic căzut și-nlănțuit
Tu m-ai făcut, Iisuse, un fiu pe veci iubit.