1164.
Într-o pace ca de seară
Într-o pace ca de seară
într-un ceas ca de sfârșit
cu un glas de urmă-oară
Îți aduc ce-am săvîrșit.
Iată grîul Tău dat mie
l-am sfîrșit de semănat
dar nu știu cu vrednicie
dac-am mers cum m-ai mînat.
Toată-a fost sămînță sfîntă
dar eu n-am știut s-aleg
parcă drum și spini și stîncă
mi-ar fi fost ogoru-ntreg...
Doamne, de-ar fi măcar una
să-mi fi-ajuns în loc iubit
pentru-aceasta totdeauna
uit de tot ce-am păgubit.
Și dacă sfîrșitul vine
fericit și bucuros
uit de tot ce-au fost suspine
și-mi văd totul luminos.
Binecuvântat Iisuse
fie Numele-ți Slăvit
pentru bobul ce-mi aduse
rodul dulce însutit.