1167.
La Tronul Tău de har
La Tronul Tău de har
cădem plângând amar
cu fruntea la pămînt
o Tată, Tată Sfânt.
Mai dă-ne Te rugăm
nădejde să răbdăm,
credință și avînt
o Tată, Tată Sfânt!
De-un chin prea-ndelungat
puterea ne-a secat,
nădejdea ni s-a frînt
o Tată, Tată Sfânt...
Ni-e sufletul rănit,
ni-e duhul obosit,
sfîrșit e-al nostru cânt
o Tată, Tată Sfânt.
Sîntem împrăștiați,
răniți și sfîșiați
și-ai noștri nu mai sunt
o Tată, Tată Sfânt!...
Dar dă-ne Te rugăm
putere să răbdăm
lumina așteptînd
o Tată, Tată Sfânt.
Tărie să veghem,
putere să putem
păstra al Tău Cuvînt
o Tată, Tată Sfânt!
Huliți să nu cârtim
loviți, să nu fugim
să stăm în legămînt
o Tată, Tată Sfânt!
Să ținem pururi sus
lumina lui Iisus
în viață și-n mormînt
o Tată, Tată Sfânt.
Ca-n ceruri să primim
cununa ce-o dorim
cu-al biruinței cînt
o Tată, Tată Sfânt.
Cînd chinu-ndelungat
se va sfîrși odat’
cînd greul va fi-nfrînt
o Tată, Tată Sfânt,
fă-atuncea să primim
odihna ce-o dorim
și-al Cerului veșmânt
o Tată, Tată Sfânt!...