Ni s-au dus cu vremi apuse

Ni s-au dus cu vremi apuse bucuriile șuvoi, prietenii, frății de-o clipă ce-am crezut, ce-am crezut pe vecii că se-nfiripă ni s-au dus așa de-n pripă, au trecut, au trecut și-n al lacrimii șuvoi, Ai rămas doar Tu Iisuse, Tu cu noi, Tu cu noi... Alte prietenii aduse, de s-ar duce iar napoi dacă frați de-ai noștri iară ne-or lăsa, ne-or lăsa ca să scape de ocară sau căutând altă comoară vor pleca, vor pleca orișicâți vor da napoi Te rugăm, rămâi Iisuse, Tu cu noi, Tu cu noi!... Și-alte prietenii aduse de s-ar duce iar napoi, dacă frați de-ai noștri iară ne-ar lăsa, ne-ar lăsa ca să scape de ocară și de ura lumii-amară ar pleca, ar pleca orișicâți vor da-napoi, Te rugăm, rămâi Iisuse, Tu cu noi, Tu cu noi!