118.
La Tine vin, Iisuse, iar
La Tine vin, Iisuse, iar
picioarele să-Ți strâng,
trecutul să mi-l plâng amar,
păcatul să mi-l plâng.
Căci am greșit, Iisuse bun,
și-i mare vina mea,
/ dar mii de lacrimi calde-adun
și-Ți cer a mi-o spăla. /(bis)
Atâția păcătoși s-au strâns
de-atâția ani, mereu,
stropind cu lacrimi și cu plâns
păcatul lor cel greu.
Iar Tu pe toți i-ai ascultat,
pe vameși și pe hoți,
/ prin Jertfa Crucii i-ai spălat
și i-ai iertat pe toți. /(bis)
De-aceea vin acum și eu
picioarele să-Ți strâng,
căci Tu-mi cunoști păcatul greu
și știi că eu mi-l plâng.
Spre Tine glasul mi-l îndrept
și mila Ta o cer:
/ O, dă-mi iertarea ce-o aștept,
nu mă lăsa să pier! /(bis)
Cu-a' Tale sfinte mângâieri
Tu mângâie-mă iar
și-n viața plină de dureri
revarsă-mi scumpul har.
Căci, Doamne, către Tine Sus
privirea mi-o îndrept,
/ Te chem cu glasul stins, Iisus,
și mila Ta aștept. /(bis)