1184.

Pleacă-Ți iar urechea Doamne în acest târziu amurg

Pleacă-Ți iar urechea Doamne în acest târziu amurg să ne-asculți mărturisirea lacrimilor care curg. Plîngem iar cu toții stingheri plini de patimi și nevoi greu și mare ni-e păcatul Doamne-ndură-Te spre noi! Din părerile greșite, noi, convingeri ne-am format și-am crezut în ele Doamne, iar pe Tine Te-am uitat, dar ne-am rătăcit pe urmă ca o turmă rea de oi vino iarăși și ne-adună: Doamne-ndură-Te spre noi! Din minciună noi făcurăm adevărul cel mai sfînt și ne-am rezemat pe-acesta multă vreme pe pământ dar ne-am prăbușit pe urmă în prăpăstii de noroi scapă-ne Părinte iarăși Doamne-ndură-Te spre noi! Dintr-un idol ne făcurăm dumnezeu...și l-am cinstit închinatu-ne-am la dînsul iar de Cer ne-am despărțit și-astăzi părăsiți ajuns-am ruinați de tot și goi Mila Ta să ne ridice, Doamne-ndură-Te spre noi! O, ne pare rău și plîngem pentru tot ce-am făptuit ne căim de fapta noastră ca și fiul rătăcit și la Tine Tatăl nostru iar ne-ntoarcem înapoi, iartă rătăcirea noastră Doamne-ndură-Te spre noi! Șterge fărdelegea noastră, iarăși Tată Bun de Sus pentru dragostea iertării, pentru Jertfa lui Iisus și ne scapă de osînda Judecății de Apoi mîntuiește-ne de-a pururi Doamne-ndură-Te spre noi!