1184.
Pleacă-Ți iar urechea Doamne în acest târziu amurg
Pleacă-Ți iar urechea Doamne în acest târziu amurg
să ne-asculți mărturisirea lacrimilor care curg.
Plîngem iar cu toții stingheri plini de patimi și nevoi
greu și mare ni-e păcatul
Doamne-ndură-Te spre noi!
Din părerile greșite, noi, convingeri ne-am format
și-am crezut în ele Doamne, iar pe Tine Te-am uitat,
dar ne-am rătăcit pe urmă ca o turmă rea de oi
vino iarăși și ne-adună:
Doamne-ndură-Te spre noi!
Din minciună noi făcurăm adevărul cel mai sfînt
și ne-am rezemat pe-acesta multă vreme pe pământ
dar ne-am prăbușit pe urmă în prăpăstii de noroi
scapă-ne Părinte iarăși
Doamne-ndură-Te spre noi!
Dintr-un idol ne făcurăm dumnezeu...și l-am cinstit
închinatu-ne-am la dînsul iar de Cer ne-am despărțit
și-astăzi părăsiți ajuns-am ruinați de tot și goi
Mila Ta să ne ridice,
Doamne-ndură-Te spre noi!
O, ne pare rău și plîngem pentru tot ce-am făptuit
ne căim de fapta noastră ca și fiul rătăcit
și la Tine Tatăl nostru iar ne-ntoarcem înapoi,
iartă rătăcirea noastră
Doamne-ndură-Te spre noi!
Șterge fărdelegea noastră, iarăși Tată Bun de Sus
pentru dragostea iertării, pentru Jertfa lui Iisus
și ne scapă de osînda Judecății de Apoi
mîntuiește-ne de-a pururi
Doamne-ndură-Te spre noi!