1192.
Să faci, o, Iisuse, din inima mea

Să faci, o, Iisuse, din inima mea,
O harfă divină, să cânți Tu cu ea
Și-n corzile-i sfinte, să sune mai plin
Acordul iubirii, mareț și divin!
Să faci, o, Iisuse, din inima mea,
Cădelniță sfântă, să ardă în ea
Tămâia iubirii cu focu-i ceresc,
Ca pururi în lume iubind să trăiesc!
Să faci, o, Iisuse, din inima mea,
Epistolă sfântă, să scrii Tu în ea
Cuvântul iubirii, plăcut și duios.
Să-ndemne pe-oricine spre cerul frumos!
Să faci, o, Iisuse, din inima mea!
Biserică sfântă, să stai Tu în ea!
Podoaba iubirii, cu duhul ei blând,
S-o facă frumoasă oriunde și-oricând!
Să fie, Iisuse, și inima mea,
Să fie întruna ca inima Ta:
Izvor de iubire, de milă, de har
Mereu tot mai plină, pe-al jertfei altar!