1201.
Când în pragul rugăciunii cu smerenie-am pășit
Când în pragul rugăciunii cu smerenie-am pășit
o, de câte ori Iisuse, Te-am mințit!
Cînd cu-a mele buze negre al Tău Nume L-am rostit
o, de câte ori Iisuse Te-am mințit!
Te mințeam în fața lumii cînd mă închinam smerit
căci cu mâna ceealaltă am lovit!
Te mințeam atunci cînd milă arătam la cel lipsit
căci pe-ascuns cu răutate l-am vorbit!
Te-am mințit atunci Iisuse mila Ta cînd o ceream
căci pe altul fără milă prigoneam.
O, de-atîtea ori în viață cînd smerit să par voiam
eram doar de ochii lumii, Te mințeam!
Dar de-atîtea ori în viață cînd în Fața Ta privesc,
am văzut că Tu știi bine că mințesc...
- Astăzi lacrimile-amare ce le vărs necontenit
vor putea să spele oare ce-am mințit