1202.
Te rog, ia-mi, Doamne și-amintirea
Te rog, ia-mi, Doamne și-amintirea
păcatelor cândva trăite
c-acestea-mi duc închipuirea
și-o-ncearcă-n ape otrăvite.
Refren:
Și-n fiecare clipă o Iisuse
spre Tine ia-mi a inimii dorințe,
/ să-ți fie-ntregi cu dragoste supuse
pe calea unei mari credințe. /(bis)
Ia-mi prietenii de-ndemnuri rele,
pornirea spre ușurătate
și tot ce dă vieții mele
îndemn străin de căi curate!
Dorințele străine ia-le
și gîndul poftelor deșarte
mai drag ca fapta voii Tale
nimic să nu-mi lași pîn-la moarte.
Și pentru tot ce-mi iei, ți-aș cere
să-mi dai doar scumpa Ta iubire
dar care nici în vreo durere
să nu cunoască despărțire!