Au trecut ca norii anii

Au trecut ca norii anii vremea i-a mînat spre munți, peste tîmple cern castanii floarea perilor cărunți. Tot mai mult rămîne-n urmă și nainte mai puțin, prin a lumii nouă turmă ești străin, tot mai străin... Cei porniți cu tine-odată pe-al vieții drum, s-au dus, tu cu zarea-nsingurată lîncezești dup-un apus... - Tot nu vezi nimicnicia celor după care-alergi? tot nu crezi în veșnicia locului spre unde mergi? - Dacă este după moarte viață-n care n-ai crezut ce vei face-n veci departe și pe veci de veci pierdut?