1224.
Ce-i viața ta? E o peniță
Ce-i viața ta? E o peniță
Cu care scrii mereu pe-un drum
Și-apoi la ultima portiță
Ce-ai scris pe-a drumului tăbliță,
Nu se mai șterge nicidecum! /x2
Și vorbe-n vânt și fapte rele
Se scriu pe veci ca-ntr-un album
Păzit e scrisul tău de stele,
De-ai pune mări întregi să-l spele,
Nu se mai șterge nicidecum! /x2
Să nu te minți că-n veșnicie
Trecutul se preface-n scrum!
Căci Dumnezeu stă mărturie
Și tot ce-n fața Lui se scrie,
Nu se mai șterge nicidecum! /x2
În ceasul greu de judecată,
Îți vei citi întregul drum
Și-i izbucni în plâns deodată;
Dar nici o slovă-nlăcrimată,
Nu se mai șterge nicidecum! /x2
Nu poate șterge decât sânge
Și sânge sfânt, dar nu oricum.
Ce înger trupul și-l va frânge,
Și-astfel, ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai șterge nicidecum! /x2
Azi adu-ți vina ta și greșul
Hristos îți șterge-al vieții drum
Cum trece pe nisip vârtejul!
Dar dacă azi nu prinzi prilejul,
Nu se mai șterge nicidecum! /x2
Iisus, pe lemn, răbdând arșița!
Iisus e prețul tău acum!
Te face alb ca lămâița
Și tot ce-a scris, pe drum, penița
Nu mai rămâne nicidecum...! /x2