1226.
Ce loc frumos și tu aveai
Ce loc frumos și tu aveai
la masa nunții sfinte
cînd te-așteptau să intri-n rai
a cerului veșminte.
Cîți îngeri stau atunci cîntînd
să-ți iasă înainte
- dar toate le-ai pierdut căutînd
al lumii blid de linte!...
Ce sîn ceresc te-ar fi primit
dacă-ntorceai odată
cu ce sărut te-ar fi sfințit
Preafericitul Tată,
dar cît de-adînc te-ai despărțit
de Casa minunată
unde-ai fi fost sărbătorit
c-o nuntă necurmată...
Mai poți și azi să-ți amintești
plîngînd de-aceste toate
și-nfrînt spre Cer să-ți limpezești
priviri îndurerate.
O, de mai poți să te căiești
de-a tale mari păcate
din iad spre Soare să țîșnești
cu aripile toate.