1238.
De mila celor care pier, Departe de-al Tău Nume
De mila celor care pier, Departe de-al Tău Nume,
Tu ai dat tot ce-aveai în cer și tot ce-aveai în lume.
Ce-aveai mai scump acolo-n cer și tot ce-aveai în lume,
De mila celor care pier, departe de-al Tău Nume!
Tu, cel prin care s-au făcut toți aștrii spre-a-i conduce,
Într-un biet staul Te-ai născut și ai murit pe-o cruce!
În staul rece Te-ai născut și ai murit pe-o cruce
Tu, cel prin care s-au făcut toți aștrii spre-a-i conduce
Chiar piatra ce Ți-a fost mormânt era și ea străină,
Și n-a mai fost în cer cuvânt, nici pe pământ lumină.
Și nicăieri n-a fost Cuvânt, nici pe pământ Lumină
Chiar piatra ce Ți-a fost mormânt, era și ea străină.
Așa ai vrut Tu să plătești, Să cumperi lumea-ntreagă,
Dar Tu pe nimeni nu silești, ci lași pe toți s-aleagă
Pe nimeni nimeni nu silești ci lași pe toți s-aleagă
Așa ai vrut Tu să plătești, căci ți-a fost lumea dragă.