1240.
De te mai zbați averi s-aduni
De te mai zbați averi s-aduni
comori râvnite de nebuni
să știi: ce lași pe-al morții drum
deșertăciune sînt și fum.
Cu ce cuvinte-ai strîns de ieri
te duci spre veșnice tăceri
cu ce talanți ai cîștigat
te-ntorci la Cel ce ți i-a dat.
De-ai învățat ceva trăind
la crinii cîmpului privind
sau corbii care n-au grînar
vei ști că n-alergi în zadar.
De-ai învățat s-asculți ceva
cu ochii și cu inima
atunci vei ști ce plîns amar
e cel tîrziu și în zadar.
Doar când înveți să nu-ți aduni
comori râvnite de nebuni
abia atunci vei ști mereu
să-ți strângi comori spre Dumnezeu!