1262.
Lume,-ntunecată vale
Lume,-ntunecată vale,
vai de cine-ți umblă-n cale,
vai de cine-și caută-n tine
setea vieții să-și aline,
căci tu-l depărtezi mereu
și pe veci de Dumnezeu.
Avuție, umbră rară,
vai de cei ce te căutară,
vai de cine ți se-ncrede,
el odihna-n veci n-o vede
căci tu-l depărtezi mereu
și pe veci de Dumnezeu.
Slava lumii mincinoasă
vai de cine-ți cade-n plasă
vai de cine te-ndrăgește
și ispita ta-l orbește,
căci tu-l depărtezi mereu
și pe veci de Dumnezeu.
Pofta firii vinovată
vai de-acela ce te cată
vai de cel robit de tine
dus la moarte și rușine,
căci tu-l depărtezi mereu
și pe veci de Dumnezeu.