Mai este, la sfârșit, o Judecată

Mai este, la sfârșit, o Judecată cumplita Judecată de Apoi căci trebuie pe drept să-și ia răsplată cum a lucrat oricare dintre noi. Noi nu murim cînd inima-ncetează lăsăm în urmă tot ce-am scris și spus dar tot ce dăm la cei ce ne urmează mereu dă rod cînd noi demult ne-am dus. Avem copii, - și-i creștem după vrere avem elevi, - și-i învățăm ce vrem avem o turmă-n grijă și-n veghere - și-ntreaga lor răspundere avem. Căci ei vor fi în lume și în viață așa cum noi le-am spus și arătat iar ei, la fel așa vor da povață - și-un lung popor e-acum de noi format. Îi creștem buni? - la fel și ei vor face! îi creștem răi? - așa vor îndruma noi i-ndreptăm înspre război sau pace rînd după rînd, pe cîți ne vor urma. Și-abia atunci la Marea Judecată vedea-vom toți uimiți cu-adevărat cît a salvat o creștere curată cît a ucis un suflet blestemat. O, voi cei mari răspunzători de gloate părinți și-ndrumători pentru urmași voi veți purta răspunderile toate voi creșteți sfinți, sau creșteți ucigași... De-aceea pentru tot ce ne urmează, la Marea Judecată de Apoi, cu ochi uimiți oricare o să vază cît rău sau bine a-nceput cu noi!