1277.
Nu te lăsa furat de vreme
Nu te lăsa furat de vreme
cînd viața trece-așa de-n zbor
nu zăbovi și nu te teme
spre-a împlini ce ești dator.
Orice cărare pare cruntă
și grea-nspre Adevăr acum
că mii de piedici te frămîntă
cînd ai pornit spre sfîntul drum.
Și nu-i de-ajuns numai putere
trupească să răzbați spre țel
nebănuit mai mult se cere
iubirea inimii spre el.
De nu-ți înflăcărezi voința
luptînd, răzbind și re-ncepînd
te va ucide necredința
cu cei ce-au disperat urcînd.
Nu-ți pierde timpul scump pe care
îl ai ca toate mai de preț
nu-ți da pe flori înșelătoare
cununa veșnicei vieți.
Căci de te lași furat de vreme
va trece viața ca un zbor
și vei tot sta, te vei tot teme
și-n veci nu faci ce ești dator.